cu cearcane pana in pamant, parul in toate directiile nord-sud fara nici un chef de nimic.
sa nu pomenesc de scoala, care nici nu imi trecea prin cap. m-am plimbat prin casa vreo ora, ca numai asa uitam de durere ca daca stateam jos imi aminteam iara.dimineti din astea nu doresc la nimeni.
starea asta de plictiseala a tot continuat pana am primit un telefon de la un om foarte binecuvantat, care m-a chemat la scoala si eu in sinea mea ma gandeam in mod normal:asta e nebun?
in fine, am intrebat care este minunatul motiv pentru care as putea veni la scoala(bineinteles ca ma gandeam ca nu ar exista asa ceva macar azi) si imi aminteste de cadouri, cadouri care ni le facem noi la scoala intre colegi in fiecare an, si deodata am tresarit, am uitat de dureri, de somn, de foame si m-am dus la scoala sa dau cadoul ca normal ca ma gandeam sa nu cumva sa dezamagesc persoana careia trebuie sa ii dau cadoul, si in sfarsit, am plecat cu un taxi la scoala, am dat cadoul care s-a potrivit perfect persoanei x.
Apoi mi-am amintit ca trebuia sa primesc si eu cadoul meu, de la cine, habarnaveam...
de cand am intrat in scoala, toata lumea imi zicea ce cadou tare am si ce nush ce si tr tr tr, problema era ca nimeni nu imi spunea de la cine este sau ce este?
Andreas, multumesc pentru cadou.My day was much better because of u:)
uite, un tumbler starbucks, christmas edition:) I love it!!!thanks!u are a real blessing.
[old picture]